Pregătirea pentru investigaţiile din ambulatoriu

Ecocardiografia transesofagiană

Ecocardiografia transesofagiană înseamnă examinarea cu ultrasunete a inimii dinspre esofag. Ca procedură se aseamănă cu endoscopia digestivă superioară. Pentru aceasta, pacientul trebuie să înghită o sondă cu diametrul de 8-10 mm. Înainte de introducerea acesteia, faringele este anesteziat cu un spray cu Xilină —în cazul pacienților care nu sunt alergici— sau ungerea sondei cu un gel pentru a putea permite o alunecare mai ușoară. Investigația durează aproximativ 20 de minute.

Examinarea se efectuează cu un aparat GE Vivid E9, cu sondă de ecocardiografie transesofagiană multiplană. Imaginile sunt stocate atât în EchoPac, cât și în baza de date a spitalului. La sfârșitul examinării, pacientul primește un raport scris și un CD cu imaginile înregistrate.

Cu ajutorul acesteia, cavitățile și valvele inimii, precum și vasele mari pot fi analizate mai bine, datorită apropierii sondei de aceste structuri (există structuri care pot fi vizualizate doar cu ajutorul acestei examinări, cum este cazul auriculul stâng). Pentru a confirma sau a exclude o tromboză în atrii sau în auriculul stâng, doar această examinare poate da răspunsul exact.

 

Indicații

Înainte de analiză

În ziua respectivă, pacientul nu va mânca și nu va bea nimic înainte cu 6 ore de investigație.

Se va monta o branulă la antebrațul drept.

Protezele dentare mobile vor fi scoase înainte investigației.

 

În timpul investigației

Pacientul dezbrăcat de la brâu în sus stă culcat pe partea stângă, cu mâna stângă sub cap și bărbia bine în piept. Pacientului i se aplică pe piele trei electrozi ECG pentru monitorizarea ritmului cardiac. Acesta nu trebuie să înghită saliva, ci să o lase să se scurgă pe o aleză ținută în dreptul gurii. Pentru a nu mușca și deteriora sonda, pacientul va ține între dinți o piesă bucală din plastic prin care va fi introdusă sonda. Toate instrumentele folosite sunt sterilizate într-o soluție dezinfectantă specială care ucide toate bacteriile și virusurile cunoscute, astfel încât să nu existe nicio posibilitate de infectare a pacientului.

După anestezierea faringelui, pacientul este rugat să înghită sonda. Chiar dacă nu mai simte limba și faringele, pacientul trebuie să procedeze ca și cum ar înghiți, iar medicul îl ajută prin împingerea sondei în faringe.

Pe branula instalată la antebrațul drept, pacientul poate primi, la nevoie, un sedativ ușor (midazolam) intravenos pentru o sedare ușoară și de scurtă durată.

În timpul investigației, pacientul trebuie să rămână cu bărbia în piept pentru ca întreaga salivă să se scurgă pe aleză, înghițirea salivei antrenând mișcarea esofagului și dereglarea imaginii oferite de sondă, prelungind examinarea. De asemenea, pacientul trebuie să stea cât mai liniștit și să respire pe nas sau pe gură — orice mișcare a capului pacientului putând deregla imaginea oferită de sondă. În timpul investigației, medicul examinează bidimensional și Doppler color cavitățile cardiace la aproximativ 30 de cm de arcada dentară în toate planurile posibile, iar la sfârșit, vizualizează aorta toracică și crosa aortei.

După ecografie, pacientul nu are voie să mănânce sau să bea nimic încă două ore, din cauza anestezierii faringelui și a pericolului de aspirație. De asemenea, în cazul investigației în Ambulatoriu și a sedării cu midazolam, pacientul nu are voie să conducă mașina.

 

Complicații

În timpul probei pot apărea, la înghițirea sondei, greață sau vărsătură. Alte reacții observate rareori sunt următoarele: tulburări de ritm cardiac, bronhospasm, răgușeală, leziuni ușoare ale faringelui la trecerea sondei și puseu hipertensiv.

Incidente extrem de rare pot fi perforarea esogafului, ruptura unui anevrism de aortă sau a unor varice esofagiene preexistente și pneumonia de aspirație.